Călin Popescu Tăriceanu crede individual că "PNL trebuie să fie parte din toate încercările politice care trebuie făcute pentru scoaterea României din crizăŢ. Adică şi într-o formulă cu partidul lui Băsescu. După ce şi-a luat toate troznelile şi toate smetiile prezidenţiale s-ar întoarce cuminte în lesa băsesciană. Le-a transmis colegilor că i s-a propus o alianţă de guvernare. Dar cine mai e azi Călin Popescu-Tăriceanu în PNL? Bine că Băsescu nu a sunat portarul. Ironia lui Crin l-a pus domneşte la punct. Din jenă sau din bun-simţ, Ludovic Orban nu a destăinuit conţinutul cobvorbirii. A spus Tăriceanu tot?
Ce urmăreşte Băsescu? Să capitalizeze în jurul fostului preşedinte toată pofta de putere a liberalilor din filiale. Să răstoarne ordinea statutară a unui partid, os în gâtul prezidenţial, şi să-l facă remorcă, apoi să-l distrugă. Să fie inconştient Tăriceanu sau e şantajat cu vreun dosar? E şi el dintre ciuruiţi şi mai vrea o tură? E masochist?
Ce i-a spus Băsescu lui Tăriceanu la telefon?
Publicat de ghilezan Etichete: coalitia pd-l pnl, i-am ciuruit, tariceanu sunat de basescuO soluţie patriotică: Coabitarea
Publicat de ghilezan Etichete: coabitarea ca metoda politca, solutia Jospain, un guvern de stanga si un presedinte de dreapta
Mulţi români se întreabă cum va fi guvernată România. Dizolvă sau nu Băsescu Parlamentul? Poate conduce PD-L printr-un guvern minoritar? Trădează cineva din coaliţia partidelor care formează majoritatea parlamentară?
Trecând peste acuzaţiile de fraudă, peste ieşirile jenante ale unor politicieni, peste analizele de bodegă despre cine, unde, ce a pierdut, ar fi de luat serios în seamă un model european, numit simplu COABITARE. Adică un preşedinte de o culoare politică şi un guvern de alta. Democraţii consolidate au adoptat acest sistem, pentru ca executivul să-şi poată îndeplini misiunea constituţională.
Fostul primar al Parisului, Jacques Chirac, a câştigat de două ori alegerile prezidenţiale din Franţa. Avea o majoritate confortantă prin numărul de parlamentari ai RPR, partidul neo-gaullist. Imense scandaluri de corupţie au dus la căderea executivului său. Ţara avea nevoie de reforme structurale pentru îndeplinirea criteriilor tratatului de la Maastricht. S-au organizat noi alegeri. Partidul Socialist Francez a câştigat şi a format executivul cu verzii şi comuniştii.
Perioada de coabitare, între preşedintele de dreapta şi guvernul de stânga, a fost una dintre cele mai durabile din istoria republicii franceze, guvernul şi preşedintele reuşind să se pună de acord asupra majorităţii problemelor.
Dacă tot le place unora modelul francez, acesta e un simplu exemplu de bună guvernare. Un preşedinte lucid, care doreşte binele ţării, ieşirea din criză şi un mandat istoric, ar chema imediat majoritatea parlamentară pentru dialog şi ulterior la desemnarea lui Klaus Johannis ca prim ministru. În caz contrar, ni se confirmă încă o dată că pe Traian Băsescu nu-l interesează decât menţinerea la putere a camarilei sale de profitori. Balamucul va fi perpetuu. Nimeni nu se va alia proiectului său politic. Aici nu mă gândesc la trădători, care sunt destui. Amuşinează picioarele scaunului prezidenţial, pentru că nu pot suporta patru ani de opoziţie.
România nu are o cultură a coabitării, precum Germania ultimilor 20 de ani. Stânga reformistă şi-a dat mâna de multe ori cu dreapta conservatoare, reprezentată de CDU, pentru a conduce ţara. Cancelarul Merkel a condus din poziţia sa o astfel de coaliţie şi a scos Germania din criză. Acum guvernează cu liberalii şi partidul creştin-democrat. După 11 ani de exercitare a puterii, SPD a trebuit să se retragă în opoziţie, fără mişcări de stradă, fără acuze sau vendete. Astfel se desfăşoară viaţa politică într-un stat cu o domnie a legii.
La începutul acestui mileniu, CDA, partidul conservator din Olanda, care a guvernat peste 80 de ani, s-a retras de la putere, numai pentru a se reforma. „Marile caractere se formează în opoziţie”, spunea Corneliu Coposu. O retragere strategică a PD-L în opoziţie ar fi tonică şi recomfortantă pentru România. Dar şi pentru identitatea sa de partid european. De pe băncile parlamentului ar putea învăţa ce înseamnă nobleţea unui parlamentarism de catifea şi şi-ar arunca la gunoi barbarismul de maidan. Şi toţi am fi câştigaţi. Inclusiv preşedintele care ar putea avea un mandat thinit, nu lihnit. Dar în România ambiţiile de putere sunt precumpănitoare interesului naţional. Coabitarea rămâne o soluţie viabilă pentru vremurile când patimile, obsesiile nu vor mai fi raţiuni de stat.
Păcat că în România totul se amână cu 20 de ani. www.observatorulcultural.ro
Reconciliere în numele eroilor
Publicat de ghilezan Etichete: galeria lui Poli, martirii Timisoarei, piata Operei din Timisoara
foto: Costi Duma
7 decembrie 2009
Decembrie 2009. 20 de ani de la revoluţia sângeroasă. 1.100 de morţi, sute de răniţi şi arestaţi ilegal. Nici un condamnat. Un partid portocaliu are idea năstruşnică de a aduce un sac de trompete violete cu scopul de a legitima contramanifestaţia din Piaţa Operei, cu cinci zile înainte de alegeri. Asta ca o replică la neinspirata plimbare a steagurilor roşii printr-un spaţiu sacru. Galeria, acuzată de unii, drept violentă, a afişat la un meci de acasă un banner cu înscrisuri sugestive:"Decembrie, Piaţa Operei, Timişoara - repere îndoliate / Nu vă apropiaţi de ele, hiene înfometate".
Nimeni nu a recunoscut printre protestatari reprezentanţi ai Peluzei Sud de pe stadionul timişorean. Multe dezbateri, torente de acuze, oprobiul unora neinformaţi au curs zile întregi, pentru ca în ziua alegerilor prezidenţiale, suporterii Viola să înalţe un cânt tăcut de slavă eroilor Timişoarei, prin afişarea numelor celor dispăruţi, împreună cu o catedrală îndoliată. Deasupra, să apară înscrisul: "De 20 de ani, numele voastre înseamnă libertate". Un gest de o fineţe specială, într-o lume rudimentară. Un pasaj din lirica vieţii şi a morţii, într-o liturgică înălţare, a arătat că există oameni care pot depăşi zbuciumul vremii şi să încline steagul de luptă şi să murmure în surdină numele celor care ne-au dat putere.
În lumea lui “huo!”, “omorâţi-l pe Artalogu!’şi a lui “pe ei, pe mama lor!”, galeria lui Poli a mai dat o lecţie de demnitate. Un cor imens, cât o catedrală, s-a înălţat la final de campionat. “Cinste lor, cinste lor, cinste lor eroilor!” au strigat mii de suporteri. Până şi insensibilul Marian Iancu şi-a aplecat fruntea, transmiţând un mesaj de o rară sensibilitate: “Mai presus de competiţie, de patimi si de orgolii, nu poate fi decât recunoştinţa. Pentru unii, o povară dar pentru Timişoara, o credinţă. Este o lecţie deschisă, predată an de an iar eu mă văd obligat să acumulez învăţămintele acesteia”. Frumoasă reconciliere între conducere şi suporteri, sub pavăza memoriei, departe de cearta omului cu lumea.
Pregăteşte Băsescu frauda in diaspora?
Publicat de ghilezan Etichete: cine l-a invins pe Traian Basescu, frauda in strainatate
Băsescu anunţă pe twitter: Cifrele de la Realitatea si Antene sunt incorecte. La ora 7 este 50/50, cu trend favorabil noua, fara diaspora. Iar diaspora inca voteaza.
Pregăteşte Băsescu frauda în diaspora?
Liberalii l-au făcut om, liberalii l-au dat jos!
Publicat de ghilezan Etichete: adio basescu, Mircea Geoana, seniorul, ticu dumitrescu
Mircea Geaonă a obţinut cu aproape 300.000 de voturi mai mult decât Traian Băsescu, conform exit-poll-urilor de la ora 19. Mai sunt voturi de adunat după această oră din ţară şi din străinătate.
Cei care am votat Mircea Geoană pentru ca să aducem "limba lui Thomas Mann în Palatul Victoria" şi pe Klaus ca prim ministru ne declarăm mulţumiţi că electoratul român a votat normalitatea, în ciuda balamucului. I-a venit românului mintea de urmă!
Dacă ungurii au preferat să stea acasă, liberalii l-au alungat de pe Băsescu de la Cotroceni. Aceiaşi electori care l-au dus la putere.
Traian Băsescu demonstrează că nu ştie să piardă. Îşi clamează pe televiziunea din vitrină şi pe culoarele Palatului Elenei Lupescu, victoria.
Chelner Boc, un whisky pentru dom' Comandant, că are rău de înălţime. Beat de putere,s-a prăbuşit, Il Comandante, în propria-i hazna.
Profanarea sutelor de mii de morţi din puşcăriile comuniste, călcarea cu bocancii portocalii peste iarba verde de deasupra gropilor comune, memoria marilor luptători din munţi, a Seniorului, a lui Ticu Dumitrescu, umiliţi de anticomunismul de operetă al lui Băsescu, se reîntorc la odihna lor veşnică. Dumnezeu ne-a scăpat de falsul protector al memoriei noastre.
Nu ne-ai aparţinut niciodată, dom'le Băsescu!
Financial Times îl dă pe Geaonă cu un uşor avantaj
Publicat de ghilezan Etichete: Basescu invins, Mircea geaona castigator, noul presedinte
Prestigiosul cotidian Financial Times îl dă pe Mircea Geoană cu un uşor avantaj, conform sondajelor, în timpul votului de duminică, după o campanie amară caracterizată mai mult prin atacuri la persoană, decât prin dezbaterea unor politici substanţiale".
